poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-22 | |
nimeni nu părăsește blocul înainte de ora șapte.
toată lumea lucrează prea mult, ca să mai simtă cât de singură e dimineața când o pasăre ciudată cântă același lucru, în același loc și nu o vezi niciodată acolo s-a cuibărit liberul arbitru. suntem atât de mulți, dimineața, atâtea perechi de pantofi în care s-au strecurat niște picioare scurte, grase, prea lungi. eu stau pe asfalt și mi-aș dori ca oamenii să nu mai aibă chipuri sau personalitate, să fie doar niște imagini cu picioare care merg la infinit, fără baterii poate carismatic, blând sau sexy - o amprentă comună și agreabilă. suntem orașe de pantofi și doar picioarele nebunilor din camine au văzut cum e pelicula bleu a dimineții înainte de ora nechezolului dar nu ești nebun, nici la azil n-ai ajuns încă. vii acasă trist, că ai închis ochii toată ziua și așa pare să arate sensul, apoi găsești iubirea are locul ei, ascunsă în congelatoare în spatele pachetelor de carne tocată așteptăm să ne ia lumina, să orbecăim prin case, și ne-așezăm pe canapelele portocalii poate desfacem pe rând câte o bucată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate