ce sa fac cu-atâta noapte de nesomn ?
aș vrea să dorm să îmi visez iubitul,
să îmi vorbească să îmi dea un semn,
că iubirea noastră cuprinde infinitul.

cu ochii plânși mă prinde răsăritul,
am precum florile rouă sub gene,
timpul este plin cu scrisul și cititul,
versuri mă îmbată par licori din damigene.

noaptea albastră iar prin mine trece,
doar vântul îmi știe freamătul acum,
îi simt în plete adierea rece,
dar eu scriu poemul iubirii antum.

în noaptea asta este Super Lună,
vino iubite s-o trăim împreună.