poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-20 | |
Ce-mi place cel mai mult
E trupul tău făcut pământ Din sare, din apă și cuvânt! Trup care se întinde-a uitare Dincolo de marginea imaginară Alb stinsă în adâncul din ochi Ca-într-o lumânare de ceară. Și umbra aripii tale de unde Întunericul devine uitare. Ca trupul peștelui ce înoată Prin carnea apei de-altădată În care golul i se deschide Prin îmbrățișări fluide Dăruindu-i visare. Interior ce presează Spre a redefini o rază Ce, ca inima care pulsează Din singurătatea ei în stază, Mai înainte de a fi în devenire, Încopciată cu aripi de stridii, Plutind, încarnată pe margini Poartă boabe de struguri. Tu, carne și fior de stare, Strigare ultimă din îndistanțare, Te rog, străbate-mă mie precum Din cer fulgerul zeu lovește Spre a aprinde întinderea Smârcului în care mormoloci, Consumând inimi aprinse dorm Ca-n deschiderea primei ferestre! Umbra ta ce îmi crește-înainte Și mi se întinde apoi în urmă Este cea mai mare plăcere! E nesfârșirea golului din lumină Care din interior, orbindu-mă, De peste tot mă întregește Cu adâncuri de tină! Trup născut din pământ! Plăcerea pe care cu mâna Atingând o simt flacără Arzând îndestulătoare!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate