Tu ai plecat şi nu mai vii de-acuma
când toamna stă să cadă pe salcâmi
şi prin apusuri îţi mai caut urma
şi pe aleea cea cu tei bătrâni

Mi-aduc aminte că erai frumoasă
şi alergai desculţă prin livezi
şi rătăceai cărarea către casă
iar sânii-ţi miroseau a mere verzi

Întinde-mi peste vreme a ta mână,
acum când vântul e grăbit să bată
şi gustul toamnei tale să-mi rămână
aici, acum sau poate niciodată

Mi-aduc aminte că erai frumoasă,
în părul tău amurgul se stingea
şi te strigam prin noaptea-ntunecoasă
când umbra ta de mine se rupea