poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-13 | |
Mama ne-a crescut singură -
nu a fost vina ei. pe firul de lână alerga viața pe loc, ca primul fus din lume ascuns singuratic într-un muzeu. ea era un vas de lut încălzind cenușa unui singur bărbat, când ne speria să-i pupăm poza de pe cruce. profesoara ne-ntreba la cine ne rugăm de obicei, eu ridicam mâna și spuneam cu seriozitate ,,la tata!” pentru ca iisus nu mai avea chip când singura văduvă urla până târziu în cimitir și mângâia neîncetat cu flori o movilă de pământ. așa am ajuns să iubesc toate apusurile până și gemul din borcan avea gust de tămâie și ceară de lumânare. ne temeam că e un spirit rău ascuns în el, care va catapulta fructul topit pe obrajii noștri căci acolo se-nchega durerea Mamei, câteodată. ne-a crescut singură, dar când facturile la lumină stăteau teanc în geantă în bucătărie se nășteau reflectoare ce ne orbeau că ea cânta ,,de-ai fi tu salcie la mal” și simțeam cum se strecoară ceva în mine demonul generațional al iubirii și excava pulsatil, intermintent, ca bătaia aripii de liliac. și mă durea acolo, între plămâni, un pui de câine a fost așezat cu pancarta lipită pe după cap pe care scria: iubește oamenii și nu-i uita
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate