poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-12 | |
m-am trezit cu ochii doldora de vise,
am întins mâna să te cuprind, nu mai erai, nici perna, nici mirosul tău de gillet, nici pașii tăi leneși, numai erai poet boem ca atunci în paris, la miez de noapte te-ai făcut zugrav, strângeai pietre, clădeai o casă la marginea lumii, aveai 3 copii, nevastă și o capră, toate erau rezolvate, mi-am făcut o cafea, sorb, l-am pus pe Joep Beving s-mi cânte ”paris s'enflamme”, ca o frunză-n cădere, sorb, fără să mă pierd în gânduri, fără să zic un cuvânt, ploaia spală stejarii, totul e curat ca atunci când te naști, ca atunci când plângi iar lacrimile-ți spală obrajii, numai rădăcinile stau încolăcite, bete-n pământ, au grijă să nu adoarmă pădurea, sa nu sângereze, ce simplă e viața-n lumină, ce simplu e totul, am terminat cafeaua, mă uit lung, doar zațul a rămas, când te gândești câtă poftă îți trezește amărăciunea acestei băuturi braziliene, nici să mor nu-mi ghicesc, îl arunc la gunoi, - șarpe mă strecor sub plapuma din pene, mă culc în ou, ce-ți mai rămâne de făcut după ce noaptea ți-a furat pierla de sub limbă, dorm mai departe în gaura covrigului, departe de ploaie și toate aceste acareturi, mascaradă, poeme ragușite, și-mi zic: - ce simplu e totul, ce simplă e viața
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate