cum să mai fiu frumoasă
când toată frumusețea v-am dat-o vouă
ție și morții?
m-ați despicat. sunt un pește eviscerat
din cei înmulțiți de dumnezeu
și e bine, că am aflat
că pot să fiu lângă tine și după moarte

uite-mi aripile, continuă să danseze
într-un spasm colateral
ca înainte de morfină
de partea ta, a vieții mele.
toți oamenii frumoși sunt ca niște pești, știi?
înghițiți de burta delfinului
nu se chinuie să scape
de iluzia noii lumi
ei nici măcar nu mănâncă alți pești mai mici
se sinucid de atâta bunătate
crezând că se culcă în adâncul mării

sunt frumoasă atunci când
mă reîncarnez pentru tine în tot ce nu înțelegi
doar ca să ma rănești de fiecare dată
cu minutare și secundare tremurând în oase?
sunt frumoasă când plâng pe mâinile tale de criminal
care au proscris atâtea femei
ce abia își călcau rochiile albe?

să fii tu prima mea iubire e un act de magie neagră
în care universul va naște o nouă planetă
dacă altă inocență din ochi va fi sacrificată
azi îmi voi răstigni visul, să nu mai creadă
că va veni cineva să-l salveze