poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-07-28 | |
Era o dimineaţă angelică,
transparentă, mergeam alături fără să ştim, ne sprijineam unii de alţii - fiinţe mari şi fiinţe mici, corpuri în mişcare, corpuri alunecând pe oglinda marilor înălţimi, corpuri minerale, vegetale, singurătăţi mari şi mici; oase de sticlă în căutarea sunetelor vindecătoare atârnând spre pământul ca o pleoapă deschisă; oase de sticlă, transparente, ca nişte lacrimi mari, căzând sonor într-un ochi mai adânc decât orice adânc, într-o orbită albă, ca o ceară de taină. Era dimineaţa în care trebuia să crezi ca să înţelegi - aerul era o emoţie care îţi mângâia rănile, oasele, carnea, se strecura uşor prin toate ca un adevăr curat dintotdeauna şi proaspăt; Era o dimineaţă la fel şi totuşi alta, caldă şi protectoare, ca o cavitate amniotică, iubirea era singurul păstor care ne strângea laolaltă; noi mergeam alături, figurine de lut, fiecare îngreunat de suflet în sine, de sufletul purtat ca o amprentă a Lui (întipărită prin presare de o lumină mai adâncă decât orice adânc), fiecare purtând, Via Dolorosa, o imagine/o stare/o idee pe drumul spre biserica din deal, îngreunat de lumina prea tare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate