rămâi, o, mamă-n anii ce te scaldă
nu mai înainta spre-a morţii clipă
că după ea tăcerea se-nfiripă
şi n-o să-mi mai şopteşti iubire caldă.

îmi faci de mângâieri pe chip risipă
de prins lumina-mi eşti a vieţii şoaldă
şi Domnul pace-n mine din înalt dă
în poala ta visez, nimicul ţipă.

crepusculul să nu ţi-l mai apropii
să-mi stai alături în parfum de veci
alungă nunta-n ultim mers cu popii.

plecând, o să-ţi sărut obrajii reci
imens voi plânge-n văz cum au ciclopii
ci încă azi cresc flori pe unde treci.