mă visez pe la 70 și ceva pe o plajă cu nudiști
alături de tine. berea mai rece ca moartea
cerul mai puțin albastru decît ochii tăi.
ne uităm la cei din jur și știm că suntem
mai în viață decît ei fiindcă e suficient să ne atingem
ca să ne pătrundem în cele mai intime locuri
acolo unde moartea nu poate ajunge.

e suficient să ne iubim ca să rămînem în viață
spuneam eu mai demult, dar nu știam ce e viața.
nu știam nici ce e rămînerea, așa cum ai rămas tu
aseară în mine după ce ai plecat. iar viața
e doar această rămînere, ca un stent care îți dă
în continuare puterea să iubești. și cînd iubești ești viu.
un rechin te poate devora în întregime dar nu-ți poate
lua iubirea. nimeni și nimic nu-ți poate lua iubirea,
chiar dacă din tine nu mai rămîne decît puțină cenușă.

nici nu știu ce e iubirea, dar pentru asta ești tu.
să văd cît din mine mai sunt eu, cît sunt tu și cît suntem
amîndoi, împreună. dacă tragem amîndoi din aceeași țigară
dacă mîncăm din aceeași farfurie, dacă lingem aceeași înghețată
dacă îmi întinzi mîna să mă ridic și eu fac la fel
dacă ai un umăr pe care să dorm, dacă am o frică
de a te pierde, dacă există nopți în care să ne pierdem în vorbe
ce mai contează ce e iubirea?

mîngîi blana motanului pentru că l-ai mîngîiat și tu aseară
și știu că a rămas ceva din tine în el. mă mut 20 de centimetri
pe canapea, pe locul pe care ai stat și e ca o îmbrățișare.
ascult melodia aceea și sunt cu tine. ce mai contează
ce e iubirea? e suficient să rămînem în viață, în rest
cerul se poate face una cu pămîntul. eu am palmele tale,
eu am ochii tăi.