frumos mi-am zis ca azi să iau a scrie
dar m-am izbit de hâda neputinţă
că-i greu să dau luminilor fiinţă
când mă pândesc tenebre din sicrie.

nu-mi face nici venustul trebuinţă
în noaptea mirosind a taină vie
icoanele doar tac pe-a mea hârtie
de căutarea-mi neavând ştiinţă.

de-s ploi, căzând un abur nasc pe piatră
a cerul se iubi prin apă-n stânci
pe când de-a fi hainul timp mă latră.

când iese luna vii să o mănânci
femeie a tristeţii idolatră,
misteru-nalţă clipa-n căi adânci.