poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-07-07 | |
Fântâna se sufoca pe sine cu apă.
Era întâia dată când întâlneam un izvor căruia îi gâlgâia apa în gură până i se revărsa prin buze carnea de humă. Era într-o seară. Treceam. Fântâna sufocată și fără suflare se îneca nu pentru că s-ar fi scufundat, ci pentru că apa îi inunda interiorul devenind pelerină, umbră și gând ca exteriorul luminii din soare. Pântecul apei din fântână era tânguirea ce nu mai putea să își care adâncul. Revărsarea ce o întrupa ca piatra, ca ceara topită din lumânarea înflăcărată din care ardea. Era curgerea în care, retrăgându-se, se aduna din rădăcinile unui sine care devenea ziua de mâine de unde se aprindea. Pe lângă fântâna înecată am trecut o singură dată. În mine umbre rupestre de atunci și acum cresc revărsând apa ei din trecutul ei netrupesc. Din curgerea ei în privire îmi înfloresc curgeri de diluviene înveșmântări cu interioare care încă mie din mine mi se golesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate