îmi imaginez dimineața
aiaia în care îți lipești obrazul de obrazul meu
să mă trezesc după o noapte în care stelelor le cresc țîțele și
li se umfla sfârșitul ca sfârcurile
până la mine în gură

dimineața aia aiaiaia în care geometria nu mai
poate avea unghiuri colțuri aiaiaia e totul rotumd
ca sânii tăi și printr-o fântână dintre mine și tine
curge apă limpede ca dragostea

am o votcă în care s-au înecat pepene și fluture
partea albă a lunii cu partea întunecată
o clipă
am văzut un om alunecand pe fericire
o clipă
dragostea noastră e nu e ca statuile din insula paștelui
capul la suprafață, restul în pământ

stau în grădină și greierii fac un preludiu la durere
aștept să-mi picure pământul în inimă
să nu mai fiu o insulă
ești cea mai frumoasă intravenoasă

beau pepene pap votca mor ca un fluture pe bec.