Pătruns mi-ogorul minţii de lăcuste
Şi grânele de gând mi le tot strică
Doar întrebarea le e-n nopţi amică
Şi fără de răspuns în sfere juste.

Când trandafiru-şi bea enigma mică
Şi clipa de vecie-i să o guste
În mine adevăruri sunt înguste
Dar şi de-acelea mă feresc cu frică.

Pe când din taine miez nu pot desprinde
Îşi ţine roza nimbul de parfum
Precum o sfântă-n nări să-mi dea merinde.

Şi fără ieri ori mâine duce-acum
Secunda ce-n eternităţi se vinde,
Îm lepăd cuget pe-al gădinii drum.