nu știu câte zile voi mai pierde
de-aici încolo
în cimitirul în care
este îngropată mama
nu mai este loc
cândva în partea de-alături
era o bancă
pe care
stăteam de vorbă cu Dumnezeu
în zilele de duminica
cineva a mutat- o mai încolo
cu câțiva pași
și atunci hotărât
să nu mă mai așez
am cedat- o lui Dumnezeu
să mai poartă vorbi și cu ceilalți
știu că este un gest
pentru care
mama m-ar fi sărutat pe frunte
și mi-ar fi spus
ca din când în când
să- l mai invit și pe tata
să vorbim cu Dumnezeu despre sufletul ei