da, așa se întîmplă cu dragostea. o ciupercă parazită care crește dintr-o lăcustă.
și mie îmi ies venele prin piele într-un alfabet al tăcerii,
al îmbătrînirii, ca un genunchi pe care îl auzi doar tu cînd ligamentele fac dragoste
cu durerea, și tăcerea

spune că lacrimi mute vin într-o încercare de mîngîiere, și fiecare fir de păr
de pe corpul meu se umezește de parcă ar prinde broboane de rouă
din alte galaxii, că și tu ești străină de lumea aceasta, ești extraterestră prin dragoste
ca o ciupercă parazită

ce infectează și ucide lăcustele și alte insecte asemănătoare. ascult cu teamă
cum îți cresc unghiile în carnea mea, cum am ajuns să-ți fiu ojă
cum am ajuns să-ți fiu lună, să fii de șase ori mai ușoară
cum am ajuns să-ți fiu soare și să te simți obosită și grea

de parcă te-ai bronza sub o lumină de plumb cu arome de uraniu
și ai crește în interiorul corpului meu cum crește ciuperca în interiorul insectei
și în cele din urmă preia controlul, îi manipulează gîndirea și o face
să urce într-un punct înalt, unde în cele din urmă moare sau găsește dragostea.

ești din altă lume, de pe altă planetă, am o maladie foarte rară, altfel
fumez și aștept moartea ca o complicație într-o operație pe cord deschis
îți văd miceliul în mine, extraterestru, ciupercă parazită
tu, care te pudrezi cu norii, frînge-mi gîtul, să văd apusul albnegru.