de spus despre noi, ea oricum vorbește ca un adolescent
mai are destul de trăit
va spune că s-au iubit, ca orice copil care își vede idolii
într-o sclipire, apoi s-au dus

așa e moartea, o îndrăgostită
de iubirea noastră și ne va iubi pînă vom fi deja prea bătrîni
să ne ridicăm unul altuia lingura
să ne umezim ochii cu limba, cînd nu vom mai avea lacrimi

moartea ne va oferi o vacanță pe care o vom muri împreună
un fel de casă la țară unde creștem păsări albastre și facem vin
din boabele de strugure pe care ni le-am oferit
ca dragostea să ne facă sîngele vin

și mai creștem o dragoste pe care o îndrăgostim
de altă dragoste, să stoarcem amintirile
pînă nu va exista decît o memorie comună
ca o mașină de spălat care face tricourile ca niște pînze
pentru pictori

e atît de frumos că tot ce poate plînge pe acest pămînt
de la varză pînă la morcovi și de la șoareci pînă la pisici
sau cîini, tot se oprește pentru un moment, nu mai plînge nimeni
și moartea își aprinde o țigară și ne compune din fum

e dragostea noastră, cînd și pescărușii cîntă arii de operă
e dragostea noastră, cînd moartea ne face doar masaj
dragostea noastră cînd iubita te acoperă cu pămînt
ca atunci cînd trage iarna plapuma peste spatele gol

e moartea noastră, ce duce mai departe dragostea
e moartea noastră care se îmbată și fumează una după alta
într-o cîrciumă fără foc, moartea noastră înciudată
că ne-am fi putut iubi mai mult.