poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-06-05 | |
Mă lamentam pe un scaun, eram foarte tânără
- părul meu frumos și cred, mireasă brună, încă eram al tău - păsările intrau pe fereastra deschisă și mă deranjau dacă în portofel țin și acum lacrimi, ca pe niște perle lunguiețe opal o să mi le culeg și o să mă duc să cumpăr struguri albi și steluțe și ștrasuri pentru picioarele mele subțire, cu ele cu sclipici auriu și o să mi le lipesc steluțele plus parfum la os, în femur, de picioare, ca ele să continue să lucească desculțe picioarele mele aidoma ca fluierele fluide e un fel de noimă în singurătate un fel de sticlă de lapte în care nu mai cad, ierii`-toantă, dacă în fața mea este o groapă iar vecinul îmi cere sticla de lapte nu cad, nu îmi cere să cad tu acela pe care te visez și nu te-am întâlnit niciodată probabil dragostea este ceva imaginar și temporar un fel de boală ireversibilă l-am iubit... este un fel de pilulă unilaterală, un fel de tratament bizar cu paracetamol, care la un moment dat încetează, fără conjuncție zer și răsplătiri, tonterie ca un fel de hipnoză conștientizată din care realitățile îți dau să muști și tu și apoi dai totul afară, lac vomitiv la fel ca și visul, doctore... cineva îți răpune în mod simbolic și pielea până când ea se scurge semilichidă vezi ceva nenatural te apropii de ferestre nu o să mă duc la spitalul de corduri semi să îmi vindece inima pentru că inima mea este întreagă pusă în piept știe foarte bine să pulseze să iubească, nu ca a ta dacă, sub capul meu, este negru, ochi și gene-alungite și triste alungă, atunci, părăsirile trecutului până înapoi pe fereastră, ies negre și de gris gri, lepăd gene gri sacadat e un fel de noimă, în toate, real rochia de bal aparține aristocrației, nu prezentului e un fel de dezordine sociologică un fel de anarhie care începe imediat ce încep să învârt cheile de la ușă mă uit pe culoar, ieșită din incinta în care am închistat vise speranțe deșarte și pulsații și îmi pare că sunt pisici nevinovate care trec pe culoar, albe... îți seamănă, pisica albă ești tu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate