E ca și când cineva ne arată poze cu dinozauri
Un fel de dumnezei pe care nu îi poate vedea nimeni
Dar ei au existat, au avut vertebre, solzi și au făcut tot felul de acțiuni
Și clasa spune: dar au murit de mult, de ce ne arătați așa ceva
Realitatea e mult mai empirică: doar ce ținem în palme este adevărat
Da, evident, realitatea este fratele mai mare al timpului
Doar ce există acum, are oase și energie, este ceea ce contează
Dar, pentru că timpul are tot felul de frați vitregi, merele care cad din copaci
Au un fel de a se prăbuși în neant
Care naște muzici sau ecuații care pozează timpul în costum de baie
Și spun ceva de genul
Mai stai tu o clipă
Mai stai o clipă degeaba
Căci Mifune și ai lui au făcut ceva ce tu n-ai putea să faci niciodată
Și nu ți-au cerut niciodată părerea despre asta
Așa că toți dinozaurii ăia și toți dumnezeii despre care știm că au murit demult
Sunt la fel de reali ca noi peste 1000 de ani