Am rinită!

Sunt alergic la dimensiunea infinită!

Nesfârșitul orizontal mă afectează cum
Vertical și contradictoriu se umple
Înflorind păcatul dintr-o ispită.

Sunt paraplegic!

Nu mă pot mișca, deși nu am febră.

Asemenea izvorului din a cărui inimă,
Încopciat în generarea imberbă,
Se revarsă ceruri cu stea.

Îmi curg ochii!

Privirea îmi e înrădăcinată în același fel
În care îngerul cu fulgere lovește
Pământul pântecelui cuprins
De o secetă de durată.

Sunt marginea!

Locul unde orizontul naște
Golul în care cad stele și flori
Atrase de visul zborului plin de culori
Și de nesfârșirea din care cresc pe interior.