Dimineața, cerul revarsă lumină albă peste umbrele nopții
Tu ești în bucătărie și în jurul tău plutește o aromă de vanilie
Eu cobor scările în pijama și în papucii cu două numere mai mari
Și mă așez pe un scaun așteptând cafeaua care are și ea miros de vanilie
Vântul clatină crengile copacilor într-un ritm sacadat, ușor,
E prea devreme dar păsările tot cântă pe ramurile somnoroase
Îmi intră în haine parfum de vanilie, în păr, în nări
E un foarte bun afrodiziac, recunosc,
Căci vreau să te strâng în brațe și tu să mă săruți.
În fiecare dimineață toată casa miroase a vanilie
Când prepari prăjitura mea preferată imediat ce te trezești.