- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Pe-o bancă veche-n Parcul Libertății
Un rămas bun ne-am luat de la vacanță,
Iar tu ai spus adio pubertății,
Căci ești de-acum majoră și-ndrăzneață.

Mi-ai arătat strângându-mă de mână
Mausoleul, flacăra, pădurea,
Alei frumoase - farmec clar sub lună,
Și insula unde plutea iubirea.

Juca-n văzduh amorul înserării,
Și soarele vroia ca să apună;
Noi ne scăldam în apele visării,
Și ne iubeam pe-a timpurilor strună.

Frumoase clipe, ce le voi mai plânge,
Un dulce episod din a mea viață,
În veci te voi iubi și te voi strânge
La piept în fiecare dimineață.