desenez o imagine pe un zid care seamănă cu tine
îți scriu numele cu litere mari toate numele
pe care ți le puneam în glumă dimineața
când luam ceaiul împreună iar tu aveai
toate fețele posibile doar mirosul îți era la fel

deși nimic nu mă asigura că o să îmbătrânim împreună
mă vedeam reflectată într-o apă de încredere și senin
un calm care simțea totul și înțelegea totul
afară lumea era vorace ca o ciumă trecătoare ca vara
brațele tale erau singura mea casă adevărată
trecutul are partea lui de ficțiune forța lui
se deplasează mereu ca un stol de păsări migratoare
spre ținuturi mai calde

aparțin unui vis care nu mai există
o petală hiperbolică plutitoare dintr-o oglindă în alta
unde simt osul vântului
motto-ul tinereții mele nebune revine
ca un străin care se vede frumos în oglinda dușmanului