iese jucăria aia, claunul ăla cu arc din cutia surpriză
cu un pistol adevărat în mînă și te împușcă în cap
si îți azvîrle creier și sînge pe perete
o pictură murală cu portretul tău

țipătul tău intră în pereți ca igrasia, nu mai iese niciodată
și dacă minciuna are picioare scurte, durerea are picioroange
și așa cum se mănîncă pe viu creierul de maimuță
așa am și eu un hannibal lector care se joacă cu lingura
în capul meu

avem tot felul de amprente, avem însă și amprenta dragostei
uneori, cînd dragostea are prețul jos ca petrolul sau diamantele
cînd e de preferat ca femeia să înțeleagă abia apoi să iubească
cînd femeia îți bagă ață în ac și îți coase toate rănile
nu mai e nimic de comentat

poate nuanța prea lila, prea dulceagă a cerului
ca să nu mai zic de înghețata de curcubee sugar free numai pentru copii
de orice vîrstă, poate visul către un sărut măcar accidental
deși de preferat incendiar

am văzut un păianjen care desmierda o muscă înainte de
a o mînca, am văzut oamenii care își schimbă culoarea
asemenea caracatițelor, am văzut universul peste tot
pe unde poate fi văzut, cică sexul nu și-l arată
și nimic nu m-a spart la fel ca acea fotografie cu tine făcută
la sinaia.