te-ai întrebat vreodată cine îți va închide ochii
sau dacă măcar va fi cineva
să-ți aprindă ultima țigară
să dea perdelele la o parte și lumina să intre în tine prin pielea străvezie
care lasă venele la vedere
venele tale în care curge nisip ca în clepsidră

am fumat prima țigară pe la zece ani și mi-a fost rău
pe atunci durerile păreau mai mari
dar și rîsul mai zgomotos
credeam și în dumnezeu și în iubire
făceam lănțișoare din tulpini de păpădie și mereu
aveam cui să le pun de gît
și aveam două aripi pe care le învățam să zboare

eram mult mai bătrîn atunci
cînd mă luptam cu schimbatul vocii, coșurile
și o ginecomastie care m-a făcut mereu atractiv
eram mult mai bătrîn atunci
cînd așteptam luni întregi să sărut o fată
și sărutul era ca un țăruș în inimă pentru un vampir
dragostea era mai puternică atunci, suferința de zece ori mai plină
cred că eram mult mai bătrîn atunci

acum nici praful nu se mai ridică atunci cînd tușesc
sunt un fel de cioban, în loc de oi am depresii pe care le număr noaptea
cînd nu vine somnul și pun o muzică sîrbească
beau un vin de drăgașani, o femeie în inima mea, alta în camera mea
și nu mai știu să fac diferența între prezent și viitor
de parcă totul se petrece acum și nu mai există viitor

n-am avut niciodată necazuri cînd eram tînăr
ca un animal neîmblînzit care știe să se lase mîngîiat și să se alinte
făceam lanțuri din tije de păpădie acum sunt de fier
eram mult mai înțelept cînd eram tînăr și nu-mi păsa de nimic
știam ce să fac cu viața, acum chiar dacă a mai rămas ceva
nu știu ce să mai fac cu ea
eram mai bătrîn cînd eram tînăr.