mama mea este icoana
de pe peretele văruit în alb
și ne privim de multă vreme
uneori se uită în jos
și plânge
trecem cu greu
de la o privire la alta
și nu ne spunem nimic
dar azi
am clădit o punte din lacrimi
și i-am spus " sărut mâna mamă"
grăbită ca de obicei
mi- a luat urma privirii în brațe
și o legăna ca și când
aș fi fost copilul ei cel mic
am vrut să o privesc și
să- i mulțumesc pentru asta
dar Dumnezeu
a legat cu o șuviță de lacrimi
cuvintele pe care aș fi vrut
să i-le spun: La mulți ani, mama!