pe gând se-aşază văl de nebunie
şi din genune îngerul strigat-a
că de aprins e focu-n minte gata
nici ieri nici azi nici ce va fi să fie.

adie umbra goală-n ochi, şireata
şi-n văz nu e rămasă omenie
pe gura ta un demon e a scrie
blesteme care dau tenebrei plata.

pe limbă ţii cuvinte ca de gheară
de cugetări de la izvor ceţos
şi glasul raţiunii stă să piară.

dar parcă eşti la Domn cu mai frumos
chiar dacă-n lume te-ai schimbat în fiară
mergând pe drum de fum ciudat şi gros.