discriminare

iată o bilă albă și o bilă neagră. despre bila albă se spune că e de bine, despre cea neagră că e de rău. însă ambele sunt la fel de frumoase, perfecte suficient de grele dar și ușoare în același timp. bilele nu au creier, însă, se crede acest lucru despre cei care le folosesc.pe întuneric însă, toate bilele sunt negre.

oamenii preferă bilele albe, nu se știe de ce, fiindcă bilele, cum am spus, sunt la fel de frumoase, la fel de înșelătoare. și cu toate că au aceeași greutate se pare că o bilă neagră cîntărește mai mult.


identificare și atribuire

nu te cunosc, dar m-am îndrăgostit de tine în cîteva clipe. să fi fost vînticelul cald, să fi fost tremurul vesel al umbrelelor de terasă, să fi fost sclipirile asfaltului care îl făceau un soi de cer înstelat, să fi fost ceva care emana din tine asemenea unei aure, a unui parfum îmbătător în care te înveleai ca într-un mister, ochii melancolici, zîmbetul indescifrabil, să fi fost golul din mine în care te potriveai ca o cheie care mă deschide, nu știu.

părea că lași urme în aer, părea că te miști ca printr-un tunel care mă incita să pășesc prin el să ating absolutul, pentru că asta era senzația. te priveam de pacă îmi vedeam moartea, nu înainte de a cunoaște fericirea supremă. măsuram timpul în distanța care ne despărțea și aveam senzația că voi fi următorul om pe lună. ca atunci cînd te trezești din comă și lumea e atît de frumoasă că o lași să intre în tine, oricum ar fi. nimic nu mai contează.


krinein

unii cred că vulturul zboară mai frumos decît condorul. alții cred invers. sunt unii carei preferă lăstunul, iar unii se miră ce forță există într-o pasăre colibri. unii spun că pînă și în cădere simți că zbori, și e cel mai frumos zbor. că zborul unei păsări rănite, că zborul cu o singură aripă e tot ce poate fi mai inefabil în arta zborului. eu priveam cu tine cum se înălțau flăcările, cum zburau scînteile în amurgul tîrziu și căldura ne mîngîia obrajii de parcă ne-am atinge, încît am crezut că vom zbura împreună și ăsta e cel mai frumos zbor. dar nici aceia care știu să zboare nu pot cădea la nesfîrșit.


joc liber al imaginației

bucuria, desfătarea, plăcerea, înțelegerea și împlinirea. plonjezi în ochii ei și mai departe în ființa ei, înlăuntrul ei, căldurile corpurilor ating aceeași vibrație. îți înțepi degetul și îi dai o picătură din sîngele tău, ea își înțeapă degetul și sorbi o picătură din sîngele ei. acum avem același sînge, acum vedem aceeași lume. și e prea bine știut că nu toată lumea vede aceeași lună, nu toată lumea vede același drum pe care mergem în direcții opuse la fel ca noi. știm că ne vom întîlni.

găurile din covrig fac covrigul, covrig. prin gaura unui covrig ne sărutăm, prin gaura unui covrig ne îndepărtăm. și iubirea e o limbă, și ne înțelegem chiar și atunci cînd nu ne înțelegem. nu trebuie să căutăm sensuri noi. cuvîntul fertil are toate sensurile din lume, la fel și iubirea. la fel și lapte, miere, nori, umbrele norilor alergînd pe pămînt ca să ne facă ochii mai strălucitori, mai pătrunzători.

uite cum ne vedem, nu e nevoie de ochi, ci de atingere.
uite cum ne vedem, ca două culori care formează o alta.
uite cum dintr-o singură culoare nu mai poți face două. așa suntem noi.