am spus
nu voi mai scrie
poeme fără tine
orfeu mă certase o noapte
era o zi de doliu
întârziind universul
oameni sărmani gustaseră
dintr-un poem cu grapefruit dulce-amărui
alte nisipuri peste nisipul albăstrui
cine face prezența
în singurătatea și tristețea
cărui geamăt
cărui scâncet
excurs printre zei și taie frunză la câini
din sat în sat
oraș în oraș
copite de cai după copite de cai
pentru pelasgi
viața e flamură & odinioară gloria franței
peste nisip alte nisipuri vise & vanitate
despre napoleon s-a scris numai de bine
mergeam mai mult pe sub pământ
privind la omul care tocmai a murit fără priveghi
preotul de țară înnoptând în oglinzi
o asceză de piatră grea
cotrobăit de idei funerare
în memoria cuantică a șinelor de tren proletcultist
bumbesti-livezeni refăcusem șirul de pietre de piramidă
înainte și înapoi
înfrigurat înfrigurată
să-mi intri-n ochi cu trup și gene
să-ți intru –n ochi cu trup și gene
un fel de joc paradisiac al căderii
cărui stil atic
îl voi opune lui homer pe orfeu
să ajungi în zori
până la mine și să nu mor
printre truveri ca fiind de o consistență reală
elucidând-o
pe romy schneider
alain delon
nu a știut ce să-mi răspundă
nici măcar asta a fost
mă pregătesc să vii
te pregătești să mă știi
am revăzut lumea pierderea și renașterea
cei care pot
cei care trebuie
viața și moartea niciodată atee
înaintăm încet în întunecime
mersul tău de zeiță fierbinte
kepler sofocle euripide poezia meridională
umbră peste umbră fierbinte întinzându-se
peste nisip alte nisipuri
ideea de complot universal sfărâmată de picioarele
de mamut ale celor care ți-au vrut moartea
ca pentru o existență reală