poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-22 | |
un șarpe e lumea ce se târăște
din întuneric spre lumină și din gol spre adânc. cel ce visează singura zi, cea dintâi, când a fost așezat la căpătâi cum în ou sămânța de pui. ieri, însă, l-am văzut încolăcindu-se precum cablul de alimentare al laptopului ce într-o ultimă licărire sta să se stingă. un apus flămând înghițit de zare privind ultima dată spre mare. în stoluri de voaluri și în rotocoale învârtindu-se prin constelații cădea. și gândeam: unde îmi va fi ramul de care îmi va atârna viitoarea ființă?!... și ce-mi voi aminti despre noi, scaune goale și cioburi de vase, corăbii putrezite și frunze uscate aduse de vântuiri venite din alte regate cu trupuri reci de flori nefecundate din bolta palatină a cărnii rostuiți îngălbenită, îngălbeniți de lumină... apoi, am conectat laptopul la priză. șarpe, lumea prin întinderi trecea ca peste mări o banchiză.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate