poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-17 | |
Culcă-te gând! E război.
Vei fi împușcat! Se trage în noi! Se trage cu intenții de umbre și cu Inflorescențe divine care și din jivine Vor crește, rădăcini anodine, în ferestre, Unde mineri sparg în pietre și ca ei Sondori forează spre creste După generații rupestre. Culcă-te vis! E târziu. Nu mai are cine să te viseze! Cei care dorm sunt același pustiu Al adâncului în care, cel mai târziu, Au construit poduri spre orizonturi Pe care, cei ce le caută spre a fi, Vor rămâne dincolo de ceea ce Nu pot adaugă bătăilor inimii. Culcă-te, iubita mea! Mâine Tot ceea ce ți-am povestit revine. Noi suntem doar umbra întinsă Între valul ce se revarsă peste plajă Și orizontul din care marea ce o privești Îl renaște ca dintr-o margine separată. Împreună vom rămâne mereu, În același fel în care luna și soarele Deasupra crugului cerului se rostogolesc Împărțindu-și din lumină întunericul Care le generează staza adâncului Din care în sine se ipostaziază.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate