poetul luminii, al țării Luceafăr,
și-a iubit neamul cu divină măsură,
cu fiecare gând înțelept și teafăr,
i-a croit timpului o sfântă turnură.

nemuritor ceresc el încă ne veghează,
înconjurat de stele, de mirabili sori,
peste glia iubită lumină așază,
dar știu că lăcrimează uneori.

îi cinstesc memoria cu un omagiu,
opera lui reverberează-n oameni,
mărețele-i visuri trec prin nou stagiu,
strălucire emană precum flucșii lumeni,

de dorul lui suspină și bătrânii tei,
dar pe urme-i cresc vlăstarii dragostei.