multe vrăbii dar prea puțin mălai
jinduind le privește dulăul vecinei
printre șipcile gardului nu prea înalt

ar fi-n stare să sară peste
dacă-n judecata sa ar decide
că ar prinde măcar una

îmi arată și mie albii și lungii săi colți
de mă trec negri și aspri fiori
răspândindu-se până-n măduva oaselor

cocoțat pe cerdacul înflorat lecturând
când și când doar cu un ochi urmăresc
pe fiica vecinei liniștindu-și dulăul

un schimb scurt de cuvinte fără opreliște
peste hotarul curtenitor sărut mâna frumoaso
bună măi pișpirică; plec în cinci minute la oraș

pa frumoaso
pa Nică