(1)

de la o vreme
în Dumnezeu a intrat frica
de oameni
noaptea adoarme
cu ușa-ncuiată
ca o femeie care se baricadează în casă
și seara lipește urechea de ușă
s-audă când se întoarce fiul
comă de beat

degeaba încerci să-l convingi
că nu-i ok
nu are familie ori prieteni
care să-l mai întrebe din când în când
cum o duce
într-o zi o să crape ca noi toți
singur cuc
nu va ști nimeni
doar după vreo două trei zile
vecinii deranjați de miros
vor suna la urgențe
în vreme ce restul lumii
va scrolla știrile
va trece rapid peste titlu
misiune deblocare ușă apartament
apoi va lăsa inimioare
și mâini împreunate
sub articole despre postul intermitent

el o să ridice din umeri:
ce-am avut
și
ce-am pierdut
o cană cu apă la bătrânețe
sau scorul apgar
tot un drac

(2)

când erai mic preotul întreba
cine știe unde e raiul
și unde-i iadul?
toți se grăbeau să arate cu degetul
care spre cer
care spre centrul pământului
numai tu ai dus mâna
la cap
și la inimă

când ai crescut
în locul preotului
un profesor fâșneț a-ntrebat
ce știți voi despre Dumnezeu?
din ultima bancă te-ai ridicat cu tupeu
și ai spus
Dumnezeu a murit
hai să trăim!
apoi ai spart socialist
o halbă imaginară

acum din când în când
recitești Robinson Crusoe
îți închipui că Dumnezeu
se dă de trei ori peste cap
și se preface în om
sunteți amândoi
pe o insulă fără resurse
îl ucizi și-l mănânci
apoi te întrebi
cu mințile rătăcite:
e canibalism
sau autofagie?