Am încetat să visez.

Orizontul s-a ascuns împreună cu fluturii târzii.

Începusem o poveste în care totul rămânea în coadă de pește,

cum se-ntâmplă c-un boboc de trandafir care își amână înflorirea,

speriat de gheața din priviri,

cum se-ntâmplă cu soarele meu care își tot întârzie apusul.

Știu: fără de vise nu mai e nimic de așteptat în lumea aceasta,

alta nu mai pot să construiesc.

Ceva totuși aștept: ca peștele să zvâcnească din coadă

să mă trezesc din somnul fără de vise.

Tulburat, să privesc la orizont, să-l văd tot acolo

unde povestea mi-a rămas

și-și continuă plutirea

pe partea nevăzută a lumii.