de fiecare dată când ai crezut
că spui ceva important și-o spui și bine
te-ai oprit să vezi cum o fac alții

realitatea ți-a dat peste nas
vocea lor era mai puternică
scrisul mai hotărât
bătutul cu pumnul în piept
mai dinamic și consecvent
ți s-a făcut scârbă de
tot ce ai spus ai gândit sau ai scris
te-ai convins singur că nici măcar tu
nu ți-ai fi ascultat rugile
dacă ai fi fost Dumnezeu

așa că ți-ai luat urletul
tăvălit bine prin piatră de alaun
l-ai îndesat în gâtlej
ți-ai înfășurat limba în jurul lui
și-acum aștepți
ca-n legenda concubinei imperiale
să ieși în lume cu el
când va avea grația
unui lotus de aur