Noaptea l-a omorât din nou pe Soare,
Natura crede că întregul Univers e mort,
E greu să crezi că-n ziua următoare
Vine o nouă zi cu noaptea ei cu tot.

E timpul pentru asasini de meserie,
Pândesc necazuri și depresii peste tot,
Lumina lumii pare stinsă pe vecie
Iar spiritele rele pregătesc complot.

E noapte iar la fiecare colț de stradă,
Nimic nu-i nou deși tristețea este,
Doar orbii și poeții-ncep să vadă
Culori și rime strânse-ntr-o poveste.

E o istorie veche cu titlu mereu nou
Despre melancolii și întrebări ciudate,
Același culori fade orfane de tablou
Înfățișând destine mereu însingurate.

Frica de noapte...ah, ce temă bună,
Ce sos divin pentru nemernici singuri,
Ce mai motiv banal să se urle la Lună
Din închisoarea vieții, dând vina doar pe ziduri!