Dimineața ne arată, după noaptea-ntunecată,
tabla zilei nepătată și-o paletă colorată.
Mintea clară - albul cere, dar cum negru-i la putere,
clatină nehotărâtă, bâjbâie-n nuanțe sterpe,
lasă-ntâmplarea să scrie tot ce-i tună - pe tăblie.
Simțurile pun de zor rânduri până în răzor,
fiecare cum percepe - mediul ce se tot petrece.
Zboară unde otrăvite, vedenii nedeslușite,
acrituri făr-de murare și duhori molipsitoare,
toate-s țepi la pipăit - bolovani greu de pășit.
Un vacarm se-adună-n cap căci triajul dirijat
e setat pe zăpăcit și-a prins gust de năucit.
Alba, când să ia avânt - iute-i trasă la pământ,
pâlpâie, nu mai sclipește, e-negrită de-o poveste.
Asta-i hora generală - individul își tot cară,
scheletele-n cap dosite, de el sau alții clocite,
ce-l bântuie, la semnal, ațâțate spre scandal.
Neuronul turmentat vrea tabla la puricat,
însă logica-i stă-n cale și-l alungă din cărare,
îl vrea drept și nepătat și la casă așezat.
Să nu fie ca nebunii sau cei cumetriți cu prunii,
ce se zbat fără scăpare, ca leul în prinzătoare,
strânși în cadru-organizat și de știință-mpresurat.
Albă, neagră le-mpletesc și-ntr-una îi sficiuiesc.
Așa e-n purificare, scapă mulți - dar se și moare!
Zi de zi, lună de lună, an de an întruna tună,
rele curg prin pandemii, prin războaie și stihii.
Moartea e acum sătulă, nu e dornică de pândă,
e prea plină de-nghițit, are planu-ndeplinit.
Deh, deștepții au convenit, i-au dat liber la plivit!
Neputința-i la vedere, Suferința-ntruna geme,
Dreptatea pică în vrie ca votu-n democrație.
Din prea mare la promis se îngustează - la decis,
e-o pâlnie largă-n bor și strâmtă-n picurător,
la start este democrat și-ajunge la luat - privat.
Alternanța la domnie prin păpuși de colivie
are-o mimică smintită, e-o fațada șubrezită
și-ascunde, ca o pisică, puterea strânsă în clică.
Acolo e mădularul ce stăpânește bulanul,
curge din vechea comună, are bani, e numai vână,
dirijează păpușarii să necăjească plugarii,
să îi vânture la gene, să îi stoarcă de putere.
Umple lumea cu fobii și-ndeamnă la nebunii
să-i dreseze pe netoți de la bunici la nepoți,
o-mparte cu biciu-n-două și ne-o flutură ca nouă.
E prea dură judecata, din lume se taie halca
ce-are iz demențial și porniri spre bestial.
Targetul final - INSUL IDEAL.
„Șohan n-om vide RAIU”. Iaca, e târziu AMU,
noi am prins - în viu - IADU’!