În stradă regele doarme
are sub ochi lume sa
din regatul ce-i încape în buzunare a fugit vara.
La hotare este vegheat de ploii.
Cândva scria pe iarbă poeme
le-a rătăcit așa cum se pierd șansele așteptând.
Privindu-l mă topesc,
mi-am rătăcit visele asemenea iubirii neîmplinite,
nu-i recunosc timpului puterea de a ma îngropa,
nu mă împac niciodată cu mine,
precum nu mai cred în viitorul incandescent.