poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-11-25 | |
Când luminile lumii se sting,
Noi aprindem făclii prin cetate, Din iubiri îngheţate de frig Şi idei condamnate la moarte Aş fi vrut să trăim ca-ntrecut, Ca plebeii Cetăţii Eterne, Dar cabale conspiră tăcut, Să ne prindă-n comploturi moderne Te mai am, te mai vreau, cum să nu? Dar minunile lumii lumii sunt stinse Şi le vezi uneori numai tu, Prin oraşe cu ziduri învinse Pe pământ suntem nişte străini, Ne desparte stihia ce vine, Când aprind împăraţi bizantini Candelabrele lumii creştine Te mai vreau, te mai pot, te mai sun, Dar ne pasc uneltiri mondiale Când aprindem lumini de Crăciun, Şi luceferi pe bolţi ancenstrale Care eu, care tu, care noi, Ar veghea o iubire- n ruină? Am rămas doi strigoi Cu vocaţie nepalatină Mă mai ierţi, mă înşeli, te mai iert, Peste oameni se trage cortina, Şi-aşteptăm într-un secol incert, Un profet să ne-aducă lumina Te iubesc, te doresc, cum să nu ? Avem aripi aripi întrepătrunse Şi-am rămas pe pământ eu şi tu Să privim aurorele-apuse Iar eu vin dintr-un secol răpus, Când pe cer anul nou mai răsare Şi-ţi colind dinspre polul opus Semănând prin zăpezi felinare Am rămas pe pământ eu şi tu Să salvăm o iubire-n derivă Între poate şi da este nu Şi-un adio de expectativă Iar lumea dacă nu ne mai vrea Dacă secolul nu ne mai poate Te invit să fugim draga mea Incognito-n planeta lui Marte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate