La cumpăna
dintre punctele cardinale
dau binețe firului de iarbă,
respectuos,
se apleacă până la pământ.

Fac o reverență salciei
ce-ți caută chipul
printre stelele din lac.

Oftez până la amintirea
ciobită de șișul clipei
în vâltoarea dilemei lui Hamlet.

Am ajuns la locul
în care copilul hălăduia.

Scot din sertarul memoriei
ciorna cu harta întocmită
pe furiș la căderea amurgului
prin care vedem în toată
splendoarea lui, răsăritul.