ideile noastre sunt niște biciclete, prietene/dorm în fața casei în fiecare seară/ își așteaptă stăpânul să le încalece/deseori ies în lume și atunci sunt împodobite cu flori/rulează ca nebunele pe asfaltul negru/uneori dau în gropi pe care le umplu cu linii curbe/se spune că metaforic/când obosesc, se sprijină una de cealaltă ca într-o ceartă constructivă/ deși se împung, nu ajung să se rănească/ideile noastre sunt două biciclete, prietene și asta e mare lucru/ne deplasăm cu mintea, chiar dacă oasele noastre devin spițe de roți, piese într-un angrenaj ușor învechit/să suim pe ele girafe și elefanți/doar așa le putem cunoaște rezistența!