să crezi în viața de-apoi
e un fel de febră
a aurului
o cauți cu disperare
până ce dai faliment
sau dai lovitura
așa realitatea devine
mai suportabilă
treci mai ușor
peste faptul că
tot ce simți e
o condamnare la moarte
iar oamenii
plutonul de execuție
toți au primit gloanțe oarbe
și unul singur adevărat
să împartă frățește
mâna pătată de sânge
și conștiința curată

(tot ce nu se spune
când trebuie spus
te vlăguiește
sigur și lent
ca un mănunchi precis
de fotoni pe-o tumoră
tăcerea nu-i despre
cine are dreptate
dar despre cine
rămâne în
viață)