Timpul se simte-n pustie
confortabil ca-n palat,
nu oprește-a sa secundă,
nici la polul înghețat.
Naște-n față și îngroapă
trecutul îndepărtat,
e originea mobilă,
dar și sacul de-ngropat.

Toți îi pun pe aripi traiul,
zi de zi și ceas de ceas,
toate câte sunt în lume
i se-aciuiesc în pas.
Uriaș - fără de margini,
e stăpân în Univers,
el plutește precum fumul
și zboară în unic sens.

În zadar vrei să vezi timpul,
e concept universal,
traiul lui se scaldă-n tine,
îi ești pe viață vasal.
Simțul timpului e viul,
ochiul lui e-n conștient,
moartea globală-l ucide,
gândirea-l ține prezent.

Timpu-ntruna se-nnoiește,
schimbă moda, înflorește,
tu ești flacăra ce arde
pân’ se stinge o poveste.
De-ți pune timpul cunună
și te face genial,
îți dă șansa ca în lume
să ajungi al său rival.