Natura mă trădează ca iubita
Ce mi-a plecat din ochi spre altădată
Şi se adună norii în orbita
Ce te-au dorit mai mult ca niciodată

Mă-drept cu paşii grei spre umbra care
M-aşteaptă pe o piatră-ntunecată
Şi mă-nspăimântă cel mai tare scara
Ce pare că mi-a fost predestinată

Iubito , toamna asta e finalul,
OraÅŸul meu e-un cimitir de vise
Aşa că dă-mi de pe acum pocalul
În care-mi torni otrăvuri interzise

Vreau să mă-mbăt cum cere ritualul
Când ce a fost pereche se destramă
Iubito, toamna asta e finalul
Beţivilor ce mor în melodramă

Şi dacă în beţia asta cruntă
Mi se va face iarăşi dor de tine
Eu voi pleca prin ploaia cea măruntă
Să mi se-adune norii pe retine

Natura mă trădează ca iubita,
Nu vreau să vină toamna niciodată
Eşti frunza trecătoare ca clipita
Ce mi-a plecat din gând spre altădată