mâinile mele miros a pește
poate gândiți necurat
mâinile mele tocmai au omorât ființe
de dragul foamei și al vieții
am prăjit sufletele astea mici
puse la un loc nici măcar nu pot spune că am suflet
am tăiat capetele lor în lacrimi
și am pus pe masă un dumnezeu
chinuit și disprețuit din care ne hrănim
și ne place gustul Lui de mămăligă pripită
de mujdei de ardei iute de murătură
de cafea cu lapte
de țigară în foi de cânepă
de porc sacrificat de măgar cărăuș
de saltimbanc de confesionar
ca sarea în bucate
probabil are insomnii
în toate aromele vieții
preschimbător de nebunii
să intru cu el în joc ar fi ironia
cu șapte cojoace