suntem pasageri în trenul lumii
dar și lumea e trecătoare ca florile de toamnă
tânjim după nemurire când noi suntem nemurirea
judecata ne-a salvat de la pieire dar
ne va îngropa în praf de stele
căci gândurile ne-au venit cu îndoielile
iar coșmarurile n-au încetat să ne bântuie de când ne-am născut
suntem trufași, aroganți și cretini
crezându-ne stăpâni proprietari
când noi nu suntem decât puf de păpădie
gata să dispară oricând la o adiere de vânt
ne consumăm energia pentru nimicuri, credite, rate, averi
ambiții, mărire, strălucire, glorie, faimă
programul nostru a venit deja virusat căci
am realizat că existăm
noi o să ne ducem drakului definitiv
cu prima ocazie.