poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ alfa fără omega ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-09-25 | | acum știu că am să te jignesc, simt că am să te jignesc însă, singura amintire care îmi vine în minte când trebuie să îți reconstitui zâmbetul se leagă de întâia noastră ceartă când ai luat primul nor care ți-a venit la îndemână și în loc să îl arunci în mine, te-ai urcat pe scaunul de bucătărie și ai început să îl storci. eu fiind înalt, m-am trezit împerucheat the earl grey, doamnelor și domnilor, cine e ca el, cine e ca el, de am șuierat restekpa și râzând eu așa te-ai cutremurat și tu și ai căzut. și când să te ridici ai alunecat și ai căzut din nou. nu ai zâmbit însă decât o singură dată și asta atunci când ai dat în fine și cu dinții în tăblia taburetului, dar evident, acela nu era râsul tău, era rictusul tuturor strămoșilor tăi înghețați în gara din simeria după ce erau tratați cu un ceai fierbinte cu rom. era rictusul bunicii când bunicul îi striga prin geamul închis al trenului că se va întoarce mai repede decât crede ea și era exercițiul de mușcătură pe care i l-ai oferit stomatologului în noaptea în care i-ai cerut să îți înlocuiască măselele de vampir cu două anouri de draperie, din perspectiva serilor de gală ce aveau să vină. pentru că zâmbetul de acum îți aparținea în totalitate, fără voia ta deveniseși speakeriță motivațională în sensul că făceai eforturi vizibile să mă motivezi să te accept atunci când îmi prezinți bărbați. te bâlbăiai, cele mai simple nume, gen ion și vasile la tine deveneau formule de localizat quasari și adnuri de turritopsis dohrnii, însă poveștile toate erau la tine, bărbații ăștia aveau toți o mamă, vara umpleau căpăcele cu carbid și le strecurau pe șinele de tramvai, sau goleau câlții din ursuleți și îi umpleau cu vată de zahăr, iar iarna dădeau zăpada în tot satul și pe măsură ce dezăpezeau ocupau. venea ulterior în urma lor o fată frumoasă și înfigea steaguri naționale. și atunci mi-a fost evident că meduză rămâi, respectiv frumoasă și indispensabilă atunci când vine vorba de promovarea plutoanelor de execuție. mi-a fost evident că cine nu iubește toamna, iarna va petrece sărbătorile singur, sub brad și nu sub gutui.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate