Casa mea este într-un câmp
Unde seara cântă greierii, latră câinii
Și pe cer luna piruetează în trenă de stele.

Plutind nevăzute păsări îmi taie în întuneric.
Învălurând iarba peste toate vântul trece.

Apa o beau din inima pământului
Și plec la plimbare cu câinele la picior.

Târziu, mă așez într-un colț al ei
Și visez că scurm cu idei lumea întreagă
Ca și cum mi-aș pune degetul peste o rană.

Casa mea este într-un oraș,
ÃŽntr-un apartament dintr-un bloc
Unde un frigider își turuie rulmenți
Iar mașini în parcare ambalează motoare.

Cerul este fantasma de deasupra etajului zece
Adânc peste care plutesc avioane și sateliți.

Ferestre întind pretutindeni betoane.

Beau lichide îmbuteliate în plastic
Și sporovăiesc cu vecinii.

Târziu intru în casă și mă așez
Pe un scaun la masa din bucătărie.
Sunt marinar! Navighez online virtual
În ecranul laptop-ului meu ca în albastru.