timpul trece ca un tren prin gară,
frumusețea verii a rămas în urmă,
azi știu că fericirea este fugară,
dar mi-a produs emoții, o turmă.

nostalgia iar în mine se coboară,
purtând o lacrimă în ochi discretă,
dar dragostea în suflet se măsoară,
tot mai complexă și mai concretă.

viața o iubesc, plină-i de amintiri,
bucurii care întregesc zestrea cerească,
cu primăveri, cu veri cu mândre povestiri,
descrise în soartă în ordinea firească.

astăzi lucruri bune și rele înțeleg,
chiar dacă timpul nu mă lasă să aleg.